florinsandu

African Politics and Realities

Proiectul African al Chinei

leave a comment »

Africa  ultimului deceniu a reprezentat pentru China ceea ce piata asiatica a reprezentat pentru Statele Unite ale Americii inca din anii 80: mirajul unei piete subdezvoltate economic lipsita de politici prohibitive, care sa ofere in acelasi timp, materia prima necesara hranirii dragonului chinez. Insa, ceea ce parea a fi batut in cuie incepe sa se clatine in momentul de fata, odata cu evenimentele recente din tarile arabe ale Africii de Nord. Instabilitatea parea a veni odata cu teritoriul…costurile par sa nu fi fost calculate in totalitate.

Prezenta Chinei in Africa a depasit de mult nivelul „chinatown-urilor” pe care le putem vedea si in majoritatea capitalelor europene. Inca din 2000, legatura economica puternica a inceput sa se exprime si la nivel diplomatic, odata cu primul Summit China-Africa din Beijing, ocazie cu care a fost creat Forumul pentru Cooperare China-Africa (FOCAC). Din trei in trei ani, o noua editie a Summitului are loc in diferite locatii, insa cu acelasi scop: dezvoltarea unor planuri de actiune pentru cooperare economica si intarirea relatiilor sino-africane, toate sub umbrela frumos colorata a unei armonii diplomatice.

Cifrele sunt impresionante. Crearea unui Fond de Dezvoltare China-Africa (plan de investitii pentru un buget initial de 5 miliarde dolari-2006),  investitii in infrastructura, construirea de spitale, anularea datoriilor, pentru a numi doar cateva. Toate fac ca suma investita sa atinga zecile de miliarde de dolari, fara a implica profitul ce reiese din comertul direct dintre cele doua zone.

 

Intrebarea rationala pare a fi: care dintre parti are mai mult de castigat ? Raspunsul este mai greu de gasit decat ar parea la prima vedere. Pe de-o parte, China beneficiaza de o imensa piata de desfacere pentru o mare varietate de produse chinezesti precum si de importul la pret redus a resurselor minerale de care are mare nevoie pentru a-si mentine cresterea economica ametitoare din ultimul deceniu. De cealalta parte, Africa beneficiaza de export de produse netaxabile, investitii in afacerile locale si infrastructura, ajutor „no strings attached” . Astfel, usoara tendinta de a nu mai cauta ajutorul Europei si al Statelor Unite la fel de mult isi gaseste explicatia relativ facil: China ofera Africii ceea ce vestul nu pare dispus sa faca… ajutor financiar, comert si investitii neconditionate de vreo etica politica,economica sau sociala.

 

Evident, recenta intensificare a relatiilor economice si politice intre China si Africa nu a trecut neobservata de catre Vest, in special SUA. Astfel, America a implementat in 2000 propria alternativa la planurile de dezvoltare sino-africane, AGOA (African Growth and Opportunity Act), care presupune facilitarea accesului produselor africane pe piata Nord Americana printr-un sistem „duty-free”  pentru 41 de state din Africa Sub-Sahariana. Oferta economica americana pare a nu fi competitiva, iar influenta chinezeasca continua sa creasca. Dovada? Dublarea sumei de investitii prin cadrul ultimului Action Plan din 2009, la cel de-al patrulea Summit China-Africa din Egipt,  de la 5 la 10 miliarde dolari.

 

Desigur, criticile nu au intarziat sa apara. Coruptia la nivel inalt, lipsa transparentei alimentata de politica de ajutorare si investitii in infrastructura fac ca totul sa fie prea frumos pentru a fi adevarat. Implicarea guvernelor in administrarea de fonduri si alocarea contractelor printr-un sistem nepotist fac ca rezultatele sa nu fie pe masura sumelor investite. Cu toate acestea atat China cat si statele africane continua sa se declare multumite de progresul atins in ultimii ani, spre indignarea crescanda a statelor occidentale.

 

Viitorul este insa nesigur. Cu doar o saptamana in urma, Ministrul de Externe chinez Zhai Jun a luat parte la intalnirea Consiliului de Securitate al ONU asupra problemelor Libiei, o intalnire initiata de catre Uniunea Africana. Apelul ministrului chinez a fost pentru folosirea diplomatiei in rezolvarea situatiei, precum si acordarea de sprijin eforturilor Uniunii Africane si intensificarea actiunilor umanitare cat de repede posibil. Diplomatia discursului nu reflecta nesiguranta administratiei chineze asupra viitorului propriei implicari pe continentul african in totalitatea sa. Pentru moment, Planul de Dezvoltare adoptat in 2009 este inca in vigoare pana la summitul de anul viitor, unde vom vedea daca politica Chinei se va baza pe o abordare economica mai sigura, sau daca va hotari sa continue de acceasi maniera ca pana acum.

Advertisements

Written by fashionroseblog

January 7, 2012 at 11:18 am

Posted in Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: